Hai sa mergem la teatru. Uite-te pe net, e marti 13, Teatrul Odeon, Andrei Serban, gata mergem la "Spovedanie la Tanacu".
Piesa este o dramatizare a romanului jurnalistic scris de Tatiana Niculescu-Bran, roman pe care nu l-am citit pentru ca subiectul mi se parea invechit, judecasem aspru biserica si primitivismul din spatele manastirilor. Dupa piesa mi-am dat seama ca trebuie sa renunt definitiv la televizor, sau fie la stirile de la TV, pentru ca irina "murise" cu mult inainte de a fi rastignita, in acel camin de copii orfani, patronat de stat, sponsorizat de noi toti, in care irina fusese violata, obligata sa faca sex cu tot felul de straini ce venisera sa "descopere" Romania, sa faca filme deocheate, sa se dezbrace pentru cateva poze "artistice". Sau poate pentru ca, obligata de saracie, sa mearga in Germania sa spele wc-uri in urma oamenilor ce abuzau iar sexual de ea. Apoi spitalul pt oameni cu boli pshihice ce au trimis-o inapoi la manastire pentru, banuiesc, a se ocupa Dumnezeu de ea. Ea traise o drama psihica ce a dus, mai intai, la o "moarte cerebrala".
Una peste alta, piesa mi s-a parut f buna, fiind prima piesa de teatru documentar pe care o vad.
Ce face piesa extraordinara ese faptul ca Andrei Serban a reusit sa ne lase pe noi sa tragem concluziile, sa fie cat se poate de impartial tinand cont ca subiectul este destul de sensibil.
Ah si finalul, atat de romanesc,cu o petrecere grotesca cu mici si manele la bodega din sat, satenii sarbatorind finalul anchetei...
